Sexul este mult prea important pentru a fi tratat cu răceală!

     Deşi este sănătos, tratează răceli sau dureri de cap, multă lume îl critică. Îl blamează. Îl asociază cu moravuri uşoare sau cu scopuri ascunse. Cu toate acestea, sexul produce la propriu copii doriţi, iubiţi şi educaţi ce ajung valori naţionale sau embleme ale civilizaţiei.

Din păcate, tot din sex rezultă multă nefericire, boli, copii mulţi şi needucaţi potrivit.
În România încă se evită educaţia sexuală, cel puţin cea făcută legal. Başca, am auzit cum că în Parlament s-ar discuta chiar interzicerea ei cu desăvârşire. Vorba cântecului: ţara te vrea prost ☹ Continuă lectura

Reclame

Practica a luat-o înaintea teoriei și am ajuns să fac sex

     Curiozitatea a făcut ca multe persoane să facă lucruri bune, să se autodepăşească sau să descopere Luna şi stelele şi planeta aceea mică cu denumire de zici să strănuţi. Dar, există şi reversul medaliei. Se spune că o monedă are două feţe, iar partea proastă a curiozităţii este faptul că poţi să greşeşti mult până să îţi iasă ceva bine.
În general, în cercetare, este bine să fi curios. Ba chiar ţi se permite să greşeşti, pentru că epuizezi căile neîncercate până atunci spre a ajunge la cea bună. Dar în viaţă şi în sex, curiozitatea poate să facă ravagii. Sarcini nedorite, accidente sexuale, boli cu transmitere sexuală, sunt numai câteva posibile rezultate ale curiozităţii. Continuă lectura

Din joacă sau nu, fraţii îşi spuneau diverse lucruri

     Când nu ai curajul sau pregătirea necesară să explici ceva, mai ales unui copil, îndrumă-l către cărţi. Arată-i o bibliotecă sau dă-i bani să cumpere o întreagă librărie. Şi Cărturăreşti de este nevoie. Uneori, o carte este cel mai bun profesor, aliat şi acel ceva ce nu te critică în momentul când ai greşit ceva sau nu şti ceva.
Un părinte ce îşi îndrumă copilul către carte, şi nu mă refer la cartea-manual, este un părinte inteligent.
Deşi în cărţi găseşti informaţia căutată, nu întotdeauna se potriveşte persoanei ce o caută. Particularitatea situaţiei fac ca obiectele-cărţi să nu fie suficiente. Un om, fie rudă, vecină, prietenă, colegă, psiholog, doctor, poate completa acea lipsă de informaţii pe alocuri. Păienjenişul de cuvinte din cărţi, nu crează mereu punţi către micile creieraşe încă nepregătite. Omul, diferit de părinte, cartea şi părintele copilului fac minuni.

Cu toate acestea, în cazul Mirelei, cărţile au fost exact acel ceva de care avea nevoie. Pentru cine nu o cunoaşte pe Mirela, ea este unică, suficient de coaptă în ale vieţii şi mămica de 2 băieţi (posibil adulţi deja). Scrie şi scrie bine. Are acea vorbire mătură şi ştie să îşi aleagă persoanele cu care vrea să se converseze.
Vă invit să îi citiţi rândurile şi să îi vizitaţi blogul.

Mirela

 

De la sex la dragoste, Calea Lactee!

Subiectul cuprinde multe fețe: controversat, tabu, sensibil, complicat și lista poate continua. De care parte mă aflu eu dar mai ales cum am ajuns în mijlocul subiectului veți afla dacă veți citi în continuare.
Mai întâi am să vă spun că tot ce spun este pur și simplu din punct de vedere personal în urma experiențelor mele, fără pretenția unui cunoscător în acest subiect. Nu sunt mare fan subiect, nu-mi place să vorbesc despre sex mai mult decât este necesar, mai bine despre dragoste, dar…

 

Dacă ar fi să mă prezint ar suna cam așa:

Hi,
Sunt Unique (byMM) și sunt timidă, emotivă, pudică… etc.
Și totuși am acceptat să scriu despre acest subiect. Why?
Well, în primul rând pentru că deși am toate ”calitățile” mai sus enumerate, consider important rolul educației sexuale în dezvoltarea copilului, tânărului, omului. Apoi, pentru că am fost invitată și mi-a făcut plăcere, mulțumesc Irina! ( TULAI DOAMNE, TOT NU REUȘESC SĂ SCAP DE ACEST NUME, VĂ ROG IO DIN SUFLEȚELUL MEU STRESAT DE ACEST ,,IRINA,, VĂ ROG SĂ ÎMI SPUNEȚI GEORGIANA!!!), deși blogul nu are vreo legătură cu tema propusă.

Okay, acum să trecem la povestea despre sex și dragoste în ceea ce mă privește.

mira

 Foto arhivă personală

În copilărie, adolescență

Părinții mei mi-au dat o educație extraordinară, dar nu și în ceea ce privește sexul, sexualitatea și dragostea. Mama mi-a spus ceva despre ciclul lunar, cam exact când se și întâmpla.

     Primele lecții și informații deci, nu au venit din partea părinților, ci din cele câteva ore de anatomie care ni se predau la școală.
Timiditatea m-a făcut să mă refugiez în cărți și să mă cufund în lecturile lor considerându-le cei mai buni prieteni. Tata m-a învățat să citesc și să scriu înainte să intru în clasa întâi. Tot el m-a învățat multe lucruri ce te-ai fi așteptat să vină din partea unei femei.
Din momentul în care m-am prins că din cărți pot afla tot ce vreau, acestea au devenit aliatul meu, salvarea, prietenul, tot.
Poate că de fapt așa a vrut/înțeles tata că trebuie să aflu despre lucruri pe care nu putea să mi le spună. Nu știu și nici nu judec. Le sunt recunoscătoare părinților pentru tot.
Am început deci să citesc mult și cam tot ce-mi cădea în mână, pe ascuns mai ales. Aveam un loc știut doar de mine și aveam privilegiul să am acces la o bibliotecă foarte bine pusă la punct. Nu, nu vă gândiți atât de departe, nu am ajuns chiar la tratate 🙂 . Numai că, vedeți voi dragilor, una este teoria și alta practica, nu? În timp ce eu mai credeam în Moș Crăciun, îmbrăcam păpuși și mă îndrăgosteam fără să știu ce înseamnă exact, de profesorul A, de actorul B, de băiatul prietenilor de familie, etc., colegele mele aveau prieteni ”pe bune”.

Fericire este cu adevărat atunci când te îndrăgostești!

Începeam să înțeleg unele lucruri, a se citi transformări, iar pentru confirmări mă duceam repede la prietenii mei, cărțile. Pentru că tot timiditatea împreună cu emotivitatea și rigorile educației, poate chiar statutul în societate al familiei, mă transformau în genul de ”înfumurată”, aveam puțini prieteni. Buni. Îmi plăcea să fiu în preajma lor, să ne distrăm, să discutăm tot felul de subiecte, dar nu-i puteam lăsa să se apropie prea mult. Mă refer la prieteni în general. Nu puteam pur și simplu să-mi spun secretele. Aveam senzația că mă fac de râs, că devin subiect de glume proaste.
Cu băieții era și mai și. Nu suportam să mă atingă toată lumea, să mă ia oricine de mană, după gât, să pună mâna pe fund sau și mai și, să mă pupe.
Fiecare atingere fizică pe nepregătite mă făcea să ridic garda, ba chiar și ”armele”. Detestam ”agățatul”, pâsâit-ul, fluieratul, toate chestiile de genul pe care le întâlneam.

     Din tot ce citisem reținusem că sunt foarte prețioasă, că lucrurile trebuie să vină firesc, cu acceptul meu. Blând, delicat, frumos. Creasem în imaginația mea scenarii despre cum ar trebui să fie el, cum trebuia să se întâmple, în ce cadru/decor, toate detaliile. Calea Lactee!
Îmi doream să am un prieten dar mă speria în același timp, ceea ce a făcut ca asta să se întâmple pe la 18 ani. A nu se înțelege că regret. Din tot ce am trăit am putut să trag concluzia că toate vin atunci când trebuie să vină.

     A fost însă și marea dezamăgire. Vă întrebați dacă mi-au fost de ajutor prietenii oameni sau cărțile? Cum probabil bănuiți, cărțile mi-au fost de (mare) ajutor. Dar am găsit între timp și o prietenă-confident, în persoana unei mătuși.
M-au ajutat să îmi dau seama că sunt persoane care vor sex de la tine, să (-și) rezolve sau să bifeze ceva, să își ia un soi de trofeu și sunt persoane care iubesc și vor dragoste. Este o mare diferență. Cum spuneam? De la sex la dragoste… Eu făceam parte din a doua categorie, clar.
De unde sau cum exact nu-mi dau seama, dar simțeam” pericolul”, știam să mă retrag la timp, să-mi pun ”chipul de gheață” – doar o figură de stil, v-ați prins!
După ce l-am cunoscut pe soțul meu am mai înțeles ceva: că este foarte important să te învârți într-o arie mai largă. Să ieși din pătrățica, bula, etc., în care muncești, locuiești. Și că destinul joacă un rol foarte important.

Și adult și părinte

La mine/noi s-a întâmplat să lucreze destinul. Nu a fost dragoste la prima vedere. A fost o chimie care mai întâi ne-a apropiat prin felul în care gândeam, prin pasiuni comune. Apoi a fost dragoste, iubire, respect. Și mai există.
A venit vremea să devin mamă, părinte la rândul meu.
Din acest rol mi-am propus și promis să fiu cea care vine cu primele informații despre sex, despre transformările hormonale și dragoste pentru copii mei. Ajunsesem eu așa la concluzia că viața este grea și nedreaptă cu femeia, așa că mi-am dorit băiat. (Și eu am avut aceeași sorință, eu Georgiana)
A fost exclusă povestea cu barza din start, nici măcar eu nu o acceptasem/crezusem. Mă gândeam că am timp până voi veni cu explicațiile necesare. N-a fost așa. Pe la 4 ani, m-am trezit că îmi spune că el știe cum se nasc copiii: pe fund. Rămas singur acasă pentru câteva ore, văzuse o naștere în apă. Am bâiguit ceva cu fetițele și băiețeii. Dar cât și ce poți explica pe înțelesul unui copil de 4 ani?

Care este vârsta potrivită pentru explicații? Depinde de copil. Am ajuns la concluzia că cel mai bine este să găsești explicații pe etape. Deși îmi propusesem să fiu prietena copilului meu, m-am trezit că era cu un pas înaintea mea. Prins de serviciul solicitant, tatălui nu-i rămânea timp pentru discuții cu copilul. Cariera, fir-ar ea să fie. Atunci am realizat că trebuie să fac eu ceva și din teamă de a nu da greș, după ce am mai explicat eu una alta cu hormonii, i-am dat să citească ”Ce se întâmplă cu corpul meu”. Avea 12 ani. Eu am venit cu retușuri, cu nuanțe legate de relații, respect, diferența dintre sex și dragoste.
La al doilea, a fost și mai tare, dacă mi se permite exprimarea aceasta. Reclamele tv erau preferatele sale. Cea cu tampoanele i-a atras atenția în mod deosebit, a venit și mi-a spus cu inocența caracteristică vârstei  ”măi mami, eu cred că astea fac pe ele” (!!!???!!!). De râs sau de plâns? Ehhh, nu voi dramatiza, sigur. L-am luat pe fratele său aliat și i-am explicat pe înțelesul lui. Aceeași dilemă: vârsta.
A fost un pic mai ușor pentru că aveam o experiență dar și pentru că avea un frate mai mare. Deși diferiți, găsesc ei mereu o cale comună de înțelegere. Din joacă sau nu, îi auzeam spunându-și lucruri. Dar asta la un moment dat, când erau ceva mai mari, pentru că diferența dintre ei este de 6 ani.

Concluziile mele:

Relația părinte copil este esențială.
Dar dacă din varii motive nu poți da explicații cu privire la sex/sexologie, apelează la (prieteni) cărți. Ajută-l să-și găsească răspunsurile și din cărți. Nu cred, nu văd nimic greșit în asta. De exemplu pe mine m-ar fi pus în mare încurcătură dacă tot ce am citit mi-ar fi spus părinții, sau ce era esențial. Cred însă că era perfect, mă rog, pe aproape, dacă se împleteau cumva informațiile din cărți cu cele din viața reală, venite din partea părinților.
Acestea sunt lucruri pe care le-am învățat despre ce înseamnă să fii părinte. Că orice ai face, probabil vei greși. Alt subiect, altă poveste.
Nu este greșit nici dacă ar veni din partea unui prieten, din orice zonă ar veni el. Mai greu cu alegerea celui bun, dar este okay.
Important este și rolul școlii. Consider necesară introducerea orelor de educație sexuală în programa școlară. Făcute cu profesor de specialitate, cu profesionalism și seriozitate. Sigur, la timpul potrivit.
Aș mai puncta faptul că este la fel de important ca informațiile să vină atunci când are/ai nevoie de ele. Nici mai devreme, nici mai târziu.
Suntem unici, prin urmare nu există o regulă universal valabilă. Cum eu sunt (Unique) timidă, emotivă,…, mi-am luat informații de acolo de unde m-am simțit eu.

Închei prezentându-mă: Sunt Mirela nu (mai) sunt timidă și am blogul UniquebyMM

De la tata am simţit mereu că primesc sfaturi mai practice

     Dacă ultima invitată spunea că a primit educaţie sexuală de la mama sa, noua invitată spune că tatăl i-a satisfăcut această nevoie de informaţie.

     Un gest brav, pionieresc chiar. Nu ştiu câţi dintre ei ar avea acest curaj şi dezinvoltură pentru a aborda această temă. Al meu tată spunea mereu că nici un băiat nu este bun pentru mine. Poate ştia el ceva, dar s-a limitat doar la aceste cuvinte. Nici când m-am măritat nu a schiţat vreo intenţie de a deschide o discuţie pe orice temă legată de sex. Continuă lectura

Mai bine te ocupi de educația sexuală a copilului dinainte să înceapă să-și pună întrebări

     Când ţi se explică ceva cu calm şi răbdare, poate să fie şi o lecţie despre fizica cuantică, nu ai cum să nu înveţi ceva. Dar când ţi se explică de foarte mic cum se înmulţeşte viaţa pe planetă, începând de la fungi, spori, plante şi animale, ca la final să afli despre cum se înmulţesc oamenii, lecţiile devin şi mai plăcute.

     Dacă persoana care explică este şi cadru didactic, dar mai ales mama ta, atunci educaţia, fie ea şi sexuală este bine implementată, în aşa fel încât curiozităţile să nu ducă la efecte dezastruoase. Continuă lectura

Copilul învață din anturaj tot ce vrea în legătură cu subiectul sex

     Când îţi lipseşte ceva şi ai neapărată nevoie de acel ceva, te apuci şi cauţi. Cauţi şi cauţi şi cauţi… până găseşti în cel mai nefericit caz un substitut. Ar fi mai uşor dacă cineva, de bună voie, ar discuta liber cu cei interesaţi. Dar nu, nu este voie. „Mai bine lasă şcoala să îşi facă treaba. Până se însoară învaţă el!”

De câte ori aţi auzit aceste cuvinte? De câte ori v-aţi simţit ruşinat din cauza lipsei de informaţii? Dar câte şocuri aţi avut când aţi prins din zbor câteva informaţii şi nu ştiaţi cum să vi le explicaţi? Menstruaţie şi sângerare la primul raport sexual. Durere şi crampe sexuale. Masturbare şi orbire? Continuă lectura

În noi stătea un munte de curiozitate, lăsat de izbelişte

    Mulţi avem familii mutate la oraş. Mulţi suntem rude de ţărani, oameni cu frică de Dumnezeu şi prea puţin timp pentru stat la taclale. Mai bine îngrijesc de animale sau de grădină, căci acestea le sunt mâncarea. ,,Ce atâta vorbă? Sau tragi de timp ca să nu te duci la prăşit? Vezi că o să te trezeşti în farfurie cu o ciorbă de cartofi în loc de borş de pasăre sau carne la garniţă!,,

Sper să nu exagerez, dar undeva la mijloc este adevărul. Sunt corcitură de copil, din tată fost ţăran (maxim 15 ani) şi mamă orășancă. Şi da, tatăl meu a recunoscut că nu i-a plăcut munca la câmp şi a făcut tot posibilul să plece de acasă. A ajuns în capitală, în grija unchiului său. Dar asta este o altă poveste… Continuă lectura

Educaţia sexuală de ieri şi de azi

     Nu ştiu câte dintre voi aţi putut să purtaţi discuţii interesante pe tema sexului cu bărbaţi. Şi mă refer la bărbaţi cu care nu aveţi o relaţie sentimentală. În cazul meu, a fost numai unul. Restul au fost staţii pasagere în viaţa mea 😦 .

     Domnu' RozCel care mi-a vorbit de la egal la egal deşi este o diferenţă de vârstă între noi, este Domnu’Roz. Pe numele lui real… Florin. Acest om, un domn adevărat, mereu m-a respectat în conversaţii (căci personal încă nu ne-am cunoscut) şi a spus lucrurilor pe nume. A folosit un limbaj semi profesionist într-un stil lejer. Textele lui… sunt pline de fantezie şi fărâme de adevăr. Nişa lui… fantezii sexuale. Ce face el? Scrie pentru public. Cititorii lui se învârt pe la câteva mii. Continuă lectura

Ana a primit educație sexuală acasă

Educația sexuală se face acasă?

     Da! Acesta a fost răspunsul ferm al Anei, pe numele ei întreg Ana Maria Ivan, sau Zâna Scutecel,  cum este cunoscuta.

     Mămică târănă și frumoasă, activă în zona blogosferică dar și în partea de lucru manual, Ana este un exemplu de urmat. Sfaturi bune, vorbire plăcută și atitudine pozitivă sunt înrădăcinate bine în personalitatea ei. Dar oare de unde vin toate acestea? Vă las pe voi să descoperiți cine și cum a povățuit-o pe Anuța noastră.

 

Zana Scutecel

     Eu sunt Ana aka Zâna Scutecel de un an și câteva luni.
Educația sexuală este unul dintre subiectele sensibile despre care mulți preferă să nu scrie deloc, iar alții din contră preferă să o facă cu o tentă de „revistă”.

     Am aflat despre cum se fac copiii de la mama. La 4 ani mi-a spus că a rămas însărcinată cu mine mâncând semințe de măr, iar la nici o săptămână devoram mere la greu cu tot cu semințe firesc, căci vroiam și eu un bebe. Tot atunci știam de „floricică” și „cuc”.
Pe la 8 ani mama mi-a spus cum se numesc anatomic organele sexuale într-o discuție despre școală și anatomie.

 

de la sex la dragoste     Mai târziu, în jur de 12 ani am aflat mai multe despre cum se fac copiii, sex, protecție, folosirea prezervativului, anticoncepţionale și menstruaţie tot de la mamă. Tot atunci mi-a vorbit de băieți, primul sărut și cum sexul este implică responsabilitate dar și iubire, altfel totul va trece fără vreo însemnătate.

     La 18 ani când am aflat ce înseamnă sexul, mamă a fost prima căreia i-am spus. M-a întrebat dacă mi-a plăcut și dacă m-am protejat.
Cam toate articolele spun că dacă un părinte procedează cum a făcut mamă cu mine, copilul se va simți mințit și înșelat și nu va mai avea încredere în părinții săi.
Adevărul? O relație bazată pe iubire și încredere între copil și părinte nu se distruge așa ușor. Eu nu m-am simțit niciodată minţită de mamă.
Discuțiile despre sex și denumirea părților anatomice trebuie avute în funcție de vârsta copilului și în cuvinte pe care acesta le înțelege.

     Am o fetiță de 3 ani căreia îi explic că nimeni nu trebuie să o atingă (nu doar în părțile intime, ci și pe mână, obraz, gură) în afară de părinți, iar părțile intime îi sunt atinse la băiță doar de mami, tati și bunica. Atât.

     Nu folosesc la 3 ani denumirea anatomică, dar dacă m-ar întreba (pentru că ar afla din altă parte) nu aș minţit-o. I-aș spune că așa cum pe ea o cheamă Maria iar eu o alint și în alte feluri, același lucru se întâmplă și cu părțile intime. Nu știu de ce, dar sunt convinsă că nu se va simți mințită.

     Despre sex vom vorbi atunci când va veni momentul în funcție de cât de curioasă va fi. Mulţi copii află de la grădiniță sau din parc. De ce? Sunt copiii care află de la prieteni, rude mai mari și nu au curajul să își întrebe părinții pentru că nu au o relație cu aceștia deschisă, devenind astfel un subiect tabu.

     Cred că părinții ar trebui să fie deschiși cu copiii lor și să înceapă discuțiile despre sex în funcție de personalitatea copilului său așa cum consideră că este mai bine.
Nu cred că există o anumită vârstă pentru când trebuie să deschidem acest subiect cu ei. Cred că ține de moment și mai ales de copil. Sunt copii mai curioși ca alții, copii timizi sau copii care pur și simplu nu sunt interesați de subiect. Nu toți copiii sunt la fel, nu îi tratați la fel după un tipar anume!

    Pentru a putea vorbi cu ei despre acest subiect părinții trebuie să aibă o relație apropiată cu copilul lor, bazată pe comunicare și sinceritate dar și multă iubire și înțelegere. O astfel de relație se clădește încă de la naştere și pe parcursul anilor se sudează prin timp de calitate petrecut împreună.

     Faceţi-vă timp să vorbiți cu ei zilnic despre ce fac ei, aflați ce nedumeriri au, ce subiecte se discută la grădiniță, fiți în contact cu ei cât mai devreme și cât mai mult.
Dacă nu aveți timp și răbdare să îl ascultați la 3 ani, el nu va avea încredere să vorbească cu voi la 12 ani.

Tot ce înseamnă sexualitate este ruşinos???

     De la malul Mării Negre, Monica Temiz, mamă a 4 copii, a acceptat să ne povestească cum a fost în copilăria ei cu educaţia sexuală şi sexualitatea.

De la sex la dragoste

Monica este o femeie interesantă, cu postări comice dar şi întortocheate pe Facebook. Ca majoritatea femeilor, a avut parte de multe încercări, pe care le-a trecut uneori cu brio, uneori cu greutate. Curajul ei este admirabil.

A fost prima persoană care a acceptat să ne împărtăşească experienţa ei, deşi nu este persoană publică, blogger sau cunoscută pentru ceva anume. Continuă lectura