Ganduri

Un vis… numit dorinta

      Îl văd mereu la serviciu. Ochii lui căprui, mă lasă fără grai. Vorbim mereu, dar parcă pierdem vremea. Nu pot să mă abţin şi-i mai caut privirea de la distanţă. Îl văd dispărând printre clienţi şi un gol apare în suflet. Dacă dispare cu adevărat?! Dacă o clientă devine prea interesantă?! Observ că are o problemă. O doamnă ridică tonul…

     Apare şi superiorul… În scurt timp, problema se rezolvă. Parcă îmi revine şi inima la loc. Trece pe lângă mine bombănind doar pentru el. Iar îi văd ochii lui căprui. Ce frumoşi sunt. Par blânzi. Când zâmbeşte, are tot şarmul din lume. Aş vrea să mă atingă, să mă privească mai mult. Să îmi spună ceva… Să ştiu dacă îi sunt dragă… sau nu. Plec acasă şi aud un „Ciao” de la el. Sună sec şi trist. Dar mereu va exista un mâine, poimâine… O să îl revăd. O să îi caut iar ochii căprui şi zâmbetul ştrengăresc. O să… sună ceasul ţîîîîîîîîîîîîîr!! Ţîîîîîîîîîîîîr!…

Tu-i mama măşi de ceas. Nu puteai să mai aştepţi? Nu putei să mă mai laşi în lumea Ochilor Căprui?

dimitri-belikov-dimitri-belikov-18404572-501-623

Anunțuri

Te provoc sa imi spui parerea ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s