Prin oras

Iz de primavara

Duminica, zi de odihna, m-a scos din casa spre unul din locurile unde se inghesuie lumea in zilele frumoase. Cismigiul, caci despre el este vorba in povestioara mea, este loc de pelerinaj la porumbei, cetate si lac. Palcuri de oameni de toate varstele se bucurau de soare, porumbei sau de clipele petrecute impreuna. Dragostea, indiferent ca era exprimata verbal, prin gesturi simbolice sau prin limbajul sordo-mutilor, era aceeasi peste tot. Printre randurile  citite pe malul lacului, surprindeam mici secvente romatice. Ici un cuplu de surdo-muti de cam 40 de ani impartind o inghetata, in spatele meu doi tineri jucandu-se cu catelul, pe alee o familie tanara ii aratau fiicei lor ratustele pe lac, spunandu-i ca este mama cu puii la plimbare. Atatea semne de dragoste sunt in jurul nostru. Atatea sentimente asteapta sa fie exprimate, impartasite, imbogatite. Nu pot decat sa ma gandesc ca aceste pesroane au primit o minima educatie legata de dragoste, sentimente si urmarile ei.

Dar ce se intampla cu cei care din varii motive, nu au aceasta minima educatie?

Anunțuri

Te provoc sa imi spui parerea ta

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s